Am avut scutire de sport in clasele V-VIII
Ideea acestui articol a pornit de la un articol citit pe Republica, ce ii indeamna pe parinti sa nu le mai ia copiilor scutire pentru sport.
Da, sportul e bun, fara indoiala. Dar ora de sport din scoala generala a fost un chin pentru mine. Dar hai sa va povestesc si de ce am avut scutire de sport in clasele V-VIII.
Profesorul nepotrivit
Doamna profesoara de sport era blanda, nu tipa, parea o profesoara de treaba. Doar ca nu prea stia sa ne explice cum se fac acele exercitii. Apoi tinea sa imi reaminteasca destul de des ca daca m-ar nota asa cum ar trebui, as ramane corigenta la sport. Si colegii radeau, pentru ca, nu-i asa, cine a mai pomenit sa fii corigenta la sport?
Saritura in lungime, alergat, saritul pe capra, eu eram slaba la toate, la absolut toate exercitiile. Alergam incet, oboseam repede, saream abia jumatate de metru, nu stiam sa pasez o minge.
La mai bine de 10 ani dupa ce am terminat scoala generala, eram la mare pe plaja si ma jucam cu nepotul meu: saream pe nisip si ne intreceam cine sare mai departe. Iar nepotul, la cei 6 ani ai lui, cat avea atunci, ma intrecea cu brio. Pentru ca eu sunt slaba la sport. Sau…
Intamplator, m-a vazut frate-miu, care are centura neagra la Brazilian jiu jitsu si experienta in predat, dar predat din ala, pe bune, nu ce se facea la scoala generala.
‘Auzi, dar pe tine cine te-a invatat sa sari?”
“Pai, profesoara X.”
“Pai, nu ai tehnica, nu asa se sare”.
Mi-a explicat in cateva cuvinte. Si am inteles. Iar cand am sarit, am sarit mai mult decat sarisem vreodata in toata viata mea. Profesoara mea din generala ar fi fost mandra daca m-ar fi vazut, dar nu era meritul ei.
Bullying la ora de sport
Bullyingul a inceput chiar de la profesoara, dar nu cred ca ea isi dadea seama de asta. Atunci cand nu ma ameninta cu corigenta, doamna profesoara ma maimutarea si se purta cu mine de parca as fi fost un bebelus sau un copil cu handicap, care nu prea intelege ce i se cere. Ceea ce era prilej de misto infinit pentru colegii mei.
Am fost mereu mult mai mica decat colegii mei. In clasa I aratam ca un copil de gradinita, In clasa a V-a, probabil ca un copil de clasa a doua sau a treia. M-am oprit de crescut la 17 ani si am ramas la 1.55 inaltime. Si din pacate, profesoara de sport nu a fost singura care s-a mirat de cat de mica sunt. Dar pe cand ea ma bibilea ca pe un bebelus, ceilalti ma priveau ca pe o mizerie ramasa pe talpa pantofilor lor. Si unii, si altii, le transmiteau un mesaj nespus coegilor mei: ca e ok sa faca misto de mine.
Uitandu-ma in urma, simt ca merit o medalie doar pentru ca nu am abandonat scoala.
In clasele I-IV nu am facut deloc ora de sport, desi era in orar. Invatatoarea noastra considera ca e mai util ca facem inca o ora de matematica, in loc de sport. Uneori, foarte rar, ne lasa sa iesim in curtea scolii, sa ne jucam, ceea ce era motiv de mare bucurie pentru noi. Dar o ora propriu-zisa de sport nu am avut in clasele primare.
Asa ca in clasa a V-a, noi toti eram foarte entuziasmati ca vom face sport pe bune. Unii au ramas entuziasmati, au intrat in echipa de handball a scolii, au mers la competitii si campionate. Eu ajungeam acasa plangand dupa ora de sport, simtindu-ma mica, proasta, nepriceputa. Oricat de mult efort as fi depus, oricat de mult as fi incercat, nu eram destul de buna. De fapt, eram in continuare cea mai slaba, iar bullyingul curgea in valuri.
Asa ca la a nu stiu cata criza de plans cu muci si cu senzatie de sufocare, mama s-a uitat la mine cum ma zvarcolesc in propria mizerie mentala si a hotarat sa imi ia scutire de la ora de sport. Cea mai frumoasa amintire din clasa a V-a este momentul in care m-am dus cu scutirea la profesoara de sport.
A incercat ea sa comenteze, dar ce sa spuna? Ca nu e pe bune? Ca de fapt sunt apta de sport? Pai cum sa fiu apta de sport, daca ea de un semestru ma ameninta cu corigenta?
Asa ca la ora de sport stateam pe banca, ma uitam la colegii mei, uneori imi faceam temele sau citeam. Imi placea sa merg la competitii, sa stau in galerie si sa imi sustin colegii, dar sport nu am mai facut la orele din generala.
Slaba la ora de sport, buna la karate
Cine ar fi crezut ca aia care nu stia nici sa sara, nici sa alerge, stie sa dea cu pumnii si picioarele?
Ei bine, da. Am fost prima data la karate in clasa a VI-a si l-am practicat pana prin clasa a XI-a, cu pauze. Si am fost tot timpul cam cea mai buna din categoria la care exersam. Uneori ii bateam si pe aia cu centura portocalie, desi eu am avut mult timp centura alba, nu eram neaparat interesata sa imi dau examenul si sa merg la compettiii, imi placea doar sa merg la antrenamente.
Nu as fi renuntat la karate in clasa a XI-a, daca nu mi s-ar fi schimbat programul. Dar ieseam prea tarziu de la scoala si nu aveam cum sa ajung la antrenamente.
Am avut scutire de sport in clasele V-VIII
Desi am avut scutire de la sport, am continuat sa fac miscare: am facut karate, o vara am facut si inot, iar aproape zilnic ieseam in spatele blocului, unde ma jucam cu ceilalti copii. Culmea e ca la volei in spatele blocului, la leapsa, v-ati ascunselea, frunza si ce ne mai jucam noi, nu am fost niciodata slaba.
Da, nu alergam la fel de repede ca vecinii mei care deja aveau 1.70 inaltime, dar in joaca noastra din spatele blocului nu era vorba despre cine alearga mai repede, ci despre bucuria de a ne juca impreuna.
Acum, nu spun ca daca esti elev si esti slab la sport, sa iti iei scutire. Desi pe mine m-a ajutat enorm si m-a scutit de multa suferinta, nu cred ca asta e raspunsul. Mai bine cauta-ti un profesor bun, care are o metoda buna de predare si care o sa te invete ceea ce profesorul de la scoala nu stie, nu poate sau nu are chef.
Mi s-a demonstrat de multe ori in viata ca in cele mai multe cazuri, elevul e slab pentru ca profesorul e slab. Este un adevar pe care multi nu vor sa il recunoasca, dar eu chiar cred in el.
Totusi, daca si tu esti scutit de la orele de educatie fizica pentru a-ti apara sanatatea psihica, nu uita sa faci miscare. Cel mai bine ar fi sa faci un sport in afara scolii, ceva care iti place si la care sa mergi de cel putin doua ori pe saptamana.
Pentru ca in prezentul nostru, unde mancarea este din ce in ce mai proasta calitativ, iar noi ne petrecem tot mai mult timp stand pe scaun sau pe canapea, obezitatea ne vaneaza la fiecare colt.
Si cel mai bun mod de a ne feri de ea este sa facem sport.