“Privighetoarea” sau 5 moduri in care razboiul te poate distruge

Franta, anul 1939. Vianne Mauriac se bucura de viata impreuna cu sotul ei iubitor si de fetita lor minunata, in linistitul orasel Carriveau.

Isabelle Rossignol reuseste sa fie exmatriculata de la al nu stiu catelea colegiu, din cauza insubordonarii si obrazniciei pe care o afiseaza; se intoarce la Paris, unde stie ca tatal ei se va arata din nou dezamagit de ea.

Un an mai tarziu, Franta a capitulat in fata nazistilor, in cel de al doilea razboi mondial.

O sa incep prin a va spune ca desi mi-a placut enorm cartea, nu este neaparat genul de carte pe care as citi-o. Tocmai de aceea, am ascultat-o pe Voxa.

Vianne stia cate ceva despre razboi. Poate nu atat inclestarile pe care le presupunea, si zgomotul, si fumul, si sangele cat urmarile acestuia. Privighetoarea – Kristin Hannah

In aparenta, cartea ne spune povestea lui Vianne si a surorii ei rebela, Isabelle. Dar, de fapt, e mai mult decat atat. Romanul prezinta destinele impletite a mai multor personaje, atinse intr-un fel sau altul de drama razboiului.

Povestite cu grija, vom descoperi multe, multe traume si vieti schingiuite, goluri care niciodata nu vor putea fi umplute, cioburi de suflete imprastiate pe caldaramul rece.

Eu am ales sa va prezint cinci dintre ele, pe restul le veti descoperi citind sau ascultand cartea.

Tatal lui Vianne

Tatal lui Vianne, cel care s-a intors de la razboi, nu mai era acelasi cu cel care a plecat la razboi. Era rece, distant, cu sufletul parca impietrit, incapabil sa isi mai iubeasca familia, cazand pana la urma in patima bauturii.

Fiicele lui nu au aflat niciodata in cate feluri oribile l-a mutilat razboiul, dar au devenit si ele, indirect, victimele aceluias razboi, prin cate au suferit din cauza respingerii lui Papa.

Abia spre sfarsitul vietii, dupa multe sticle in care isi inecase amarul si multi ani in care nu il interesase de ele, si-a intors fata spre fiicele lui, dandu-si voie sa le iubeasca.

Dar ce pacat! Era tarziu, prea tarziu…

Vianne

Ramasa fara tata in adolescenta – acel simulacru de om care le abandonase nu putea fi numit chiar tata- acum ea se confrunta cu o alta cumpana grea: sotul ei, Antoine, e chemat pe front.

Astfel, ea ramane singura, fara ajutor, cu fiica ei Sophie, in varsta de 8 ani in grija si cu promisiunea ca sora ei, Isabelle, va veni sa locuiasca impreuna cu ea.

Insa la scurt timp dupa Isabelle, mai primeste un musafir, unul nepoftit: un soldat german care a fost încartiruit la ea acasa. La inceput, omul pare de buna credinta, dar e totusi, e un neamt… un nazist. Oare poate avea incredere in el?

Lucrurile se schimba cu rapiditate, Iar Vianne e cuprinsa de griji pentru ea, pentru fiica ei, pentru prietena ei cea mai buna, Rachel – o evreica. Saracia bate amenintator la usa, iar Vianne se gandeste cu groaza daca va veni ziua in care nu va mai avea ce sa ii dea copilului ei sa manance.

Si inca nici nu a aflat in cate feluri te poate distruge razboiul..

Isabelle

Sora lui Vianne este o rebela, mereu a fost. Respingerea lui Papa si mai apoi pierdea mamei si-au pus amprenta asupra ei. Insa daca Isabelle copilul era mai mereu trista, deprimata si plangea ori avea crize de nervi, Isabelle adultul este hotarata sa nu mai lase pe nimeni sa o faca sa se simta inferioara sau sa ii ingradeasca libertatea.

Un principiu cam greu de respectat, daca locuiesti in Franta, in timpul celui de al doilea Razboi mondial. In acel context, ai de ales: libertatea sau capul.

Bineinteles, Isabelle, in stilul ei caracteristic, a ales libertatea. Sau, mai degraba, lupta pentru libertate. Si asa, s-a alaturat rebelilor. La inceput, distribuia mesaje interzise locuitorilor orasului; mesaje care ii indemnau sa nu renunte, sa lupte pentru Franta.

Ulterior, s-a alaturat unei misiuni mult mai periculoase: salvarea pilotilor britanici prabusiti si organizarea evadarii lor prin Pirinei, pana in Spania, unde odata ajunsi, ar fi putut sa fie liberi.

Pentru a putea sa isi transmita mesaje cu ceilalti membri ai Rezistentei, a luat si un nume de cod: Privighetoarea.

Iar de fiecare data cand reusea sa ajunga cu bine in Spania impreuna cu pilotii, trimitea un mesaj codificat prietenilor ei rebeli: Privighetoarea a cantat!

Si a cantat Privighetoarea de multe ori, escaladand Pirineii prin frig, ceata, zapada si ploaie, cu obrajii batuti de vanturi aspre, cu tot corpul inghetat si cu spaima in suflet: daca de data asta….daca de data asta ma vor prinde?

V-am spus multe despre Isabelle. E un persoanj complex, pe care nu ai cum sa nu il indragesti.

Se pare că sunt norocoasă să fiu femeie. Cum se făcea că nemții încă nu realizaseră până în acel moment, adică octombrie 1941, că Franța devenise o țară de femei?

Privighetoarea – Kristin Hannah

Insa cum a distrus-o pe Isabelle razboiul nu pot sa va spun. Trebuie sa parcurgeti impreuna cu ea calatoria asta, citind cartea. Va pot spune doar atat: o sa merite!

Sophie

Fiica lui Vianne, Sophie, avea opt ani cand a inceput razboiul.

A trecut prin socul departirii de tata, care trebuia sa mearga la razboi, a vazut cum un soldat neamt s-a mutat in casa ei, a vazut-o pe mama ei imbatranind prematur, macinata de griji, a vazut soldatii cautand-o pe prietena ei cea mai buna, pentru ca mai nou era un pacat sa fii evreu.

Sophie a indurat frigul crunt si foamea, dorul de tata, cozile interminabile la care statea pentru o bucatica de os – carne nu mai exista demult pentru francezi- si mai tarziu, actiunile mamei ei, pe care pur si simplu nu o mai intelegea.

Sophie a intrat in razboi copil si a iesit adult maturizat fortat, ce resimte zi de zi toate pierderile si toate felurile in care razboiul a reusit sa o distruga.

Antoine

Antoine a lasat confortul caminului sau drag, pe sotia mult-iubita si pe fiica lui minunata in urma, pentru a merge la razboi. Nu e ca si cum a avut de ales.

Dar a fost capturat in scurt timp si aruncat intr-o inchisoare nazista, lasat sa putrezeasca acolo. Insa nu a facut-o. S-a luptat sa supravietuiasca, iar atunci cand ranile il epuizau si ar fi vrut sa cedeze, era suficient sa se gandeasca la Vianne si la Sophie, ca sa prinda putere.

Ulterior, a fost mutat intr-un lagar. Iar cand a auzit ca Franta a redevenit libera, cu ultimele puteri pe care le mai avea, sau pe care nici nu ma stia ca le are, a reusit sa evadeze si s-a intors la familia lui.

In loc de familia lui, a gasit niste oameni transfigurati, pe chipurile carora razboiul trasase urme de nesters. A inteles imediat ca razboiul te schimba, chiar daca nu lupti direct in el.

– Bărbații spun povești…Dar femeile acționează. Pentru noi, a fost un război din umbră. N-au existat parade pentru femei atunci când războiul s-a sfârșit, nici medalii, nici menționări în manualele de istorie. În război, am făcut ce trebuia să facem și, când războiul s-a terminat ne-am cusut viețile la loc și am pornit mai departe. Privighetoarea – Kristin Hannah

Altii s-au apucat sa reconstruiasca orasele din care se retrasesera trupele germane, Antoine trebuia sa isi reconstruiasca familia.