Viata in diaspora
Eu sunt un om statornic, ce uneori pluteste intr-o zona de confort si care daca a gasit un loc caldut, cu mare greutate il iei de acolo. Si cum in Romania imi e caldut, slabe sanse sa locuiesc vreodata in alta tara. Dar am fost mereu curioasa despre diferentele culturale si ce presupune toata schimbarea, atunci cand lasi tara natala in urma si te muti in alta parte.
Asa a venit ideea acestui articol-interviu, ca sa imi satisfaca mie curiozitatea si sa mai aflam lucruri noi si interesante.
Lelia este blogger si scrie pe Atlantidei.eu, sa aruncati un ochi pe blogui ei, ca e tare fain. Ea locuieste de 5 ani in Italia, deci a fost persoana ideala care sa imi raspunda la toate intrebarile si curiozitatile despre viata in diaspora.
In continuare, va las las interviu cu ea:
Viata in diaspora – interviu cu Lelia Iancu
Buna Lelia, iti multumesc pentru ca ai acceptat sa ne povestesti experienta ta in diaspora. Spune-ne te rog cum ai luat decizia sa te muti in Italia. Mai fusesei acolo in vacanta sau cum s-a intamplat?
Buna Ramo, in primul rând, mulțumesc ca te-ai gândit la mine 
. Voi încerca sa răspund la întrebări cât mai punctual și detașat .
Ceea ce m-a determinat sa o iau de la zero, la 32 de ani, a fost iubirea . După un an jumate de relație la distanța in care zilele când veneam in Italia sau Tony venea in țara erau mult prea scurte. Și atunci am fost nevoită sa iau o decizie pentru ca oricât ar fi iubirea de mare nu poți menține o relație așa. Noi oricum locuisem deja in Romania pana sa plece el din nou acolo. Da, mai fusesem in Italia începând cu 2014, o luna pe an ne făceam vacantele câte o luna in Salento . Deci, in principiu cunoasteam țara și aveam senzația ca știu sa vorbesc și limba 
, dar realitatea mereu bate filmul .
Care au fost principalele diferente culturale de care te-ai lovit? Ce “ciudatenii” sau lucruri pe care italienii le fac total diferit de noi ai observat de cand locuiesti acolo?
In primul rând, dialectul.
Ca o paranteza pentru a înțelege mai bine acest comportament lingvistic: Fiecare regiune și provincie folosește un alt dialect, tocmai de aceea la televizor vei găsi doar canale in limba italiana fără niciun fel de subtitrare (nici măcar scrisă). Prin anii ‘50-60, deoarece italienii nu se înțelegeau între ei, statul a luat decizia ca peste tot sa se încerce instituirea limbii literare italiene.
Însă, chiar și după atâtea decenii, populația continua sa nu o folosească.
Ciudățenii?! 
Sa ma gândesc puțin. Eu, inițial am trăit in sudul Italiei, in Puglia, timp de 3 ani. Au un comportament din punct de vedere profesional gen dolce far niente. Ce m-a uimit a fost faptul ca între orele 12:30/13:00-17:00 nu găsești nimic deschis in afara de marile centre comerciale sau barurile/restaurantele din zonele cu birouri. Și acest obicei are povestea lui: in trecut aici oamenii se ocupau de agricultura – creșterea măslinilor. Fiind foarte cald erau nevoiți sa stea in casa in acest interval orar. Totuși, generațiilor actuale le-a plăcut atât de mult acest obicei încât au preluat acest program . Intervale de pauze mari găsești și in nord, însă nu in orașele care produc bani Italiei precum Milano sau Torino.
Ce ar mai fi? Dieta mediteraneeana este delicioasa de aceea eu sunt fan al peștelui (tartar de orice fel) și al fructelor de mare. Oamenii sunt răi peste tot, mai ales femeile 
. Pentru a fi acceptata in grupurile de la locul de munca am fost nevoită sa renunț la tocuri, sacou și cămăși și sa ma îmbrac cât mai sport . La machiaj și parfum n-am reușit sa renunț cu toate ca mai aveam colege ce dădeau ochii peste cap 
.
Din punct de vedere profesional este un dezastru. Italia se afla in criza cam de prin 2010 și de atunci nu a reușit sa mai iasă. Dacă vrei sa ai un salariu cât de cât decent, in sud ai 2 variante: ori ai relații cât mai înalte, ori aparții vreunui clan mafiot. Eu nu am avut niciuna nici alta și uite așa cu studii superioare am ajuns sa lucrez in call center. Dar nu-i bai, am făcut experiența atât in vânzări cât și in recuperări credite.
Alte curiozități care aparțin sudului Italiei ar mai fi:
- dacă vezi la miezul nopții artificii fără sa fie revelionul înseamnă 2 lucruri: ori a fost eliberat un șef al vreunui clan mafiot ori au venit drogurile
- fiecare cartier are propriul sau clan mafiot și încă reglările de conturi se fac cu impușcături.
In 2016, Tony a asistat in centrul orașului la așa ceva, in Bari
- interesant de văzut sunt procesiunile religioase.
Fiecare oraș are un sfânt și atunci se scoate statuia acestuia și se organizează procesiunea prin oraș pe străzile principale. Cea mai frumoasa mi s-a părut cea organizata de Ferragosto adica 15.08, când și ei o celebrează pe Fecioara Maria
- legat de religie și ritualuri, ce m-a uimit extrem de mult este faptul ca ei lucrează, calcă, spală, cos etc., chiar dacă in calendarul religios sunt sărbători mari, de exemplu Crăciunul. Eu nu am adoptat obiceiul lor, iar când este sărbătoare nu fac așa ceva.
- Din punct de vedere istoric, te vor cuceri bisericile din sudul Italiei și mulțimea de castele din fiecare oraș sau orășel.
- Legat de plaje și vacante, barezii adora sa facă plaje pe pietre, salentii, adica cei de la Lecce in jos, nu.
Cam acestea ar fi principalele curiozități ce îmi vin acum in minte .
Pentru ca sunt o pofticioasa si o gurmanda incurabila, nu ma pot abtine sa nu te intreb: ce feluri noi de mancare ai descoperit in Italia? Care nu ti-au placut si de care te-ai indragostit?
Îmi place toată mâncarea italiana , atât cea din nord cât și cea din sud. Dulciurile sunt delicioase. Acum depinde de fiecare ce prefera. Eu rămân credincioasa pastelor cu fructe de mare, tartanului din somon, peste spada, ton sau carne de vita (asta in Nord). Cât despre dulciuri, fiecare regiune are bunătățile ei. Nu prea îmi plac cannoli siciliani deoarece am făcut exces in 2014 la Trapani 
. Ce ti-as putea recomanda? Fructe de mare prăjite, nu foarte sănătoase, dar delicioase . Focaccia 
este un fel de gogoașa cu aluat de pizza umpluta cu roșii, mozzarela și alte minuni. Cornulețele de la micul dejun sunt delicioase . Risotto (orez) cu fructe de mare. Paste in toate felurile și culorile . Ce nu vreau sa mănânc și n-am gustat niciodată: carnea de cal. Aici se folosește foarte mult, dar eu iubesc prea mult caii pentru a ma atinge de ea.
Cum este dinamica unei echipe la locul de munca? Cum sunt managerii, fata de cei din Romania? Ce diferente ai observat?
Îmi este dificil sa îmi dau cu părerea deoarece aici eu am lucrat doar in call center. Unul dintre ele, la nivel internațional – Intrum Justizia Spa.
Totuși nu pot compara cu un alt post, de exemplu manager de HR cum eram la ultimul loc de munca in Romania. Dinamica in call center?! In primul rând, nu se oferă salariul fix chiar dacă acest lucru este specificat uneori in anunțuri, dar la final ajung sa îți taie de nu mai rămâi cu nimic la final de luna. Daca vinzi sau recuperezi, atunci poți ajunge la 6 ore de munca undeva la 300~400€ pe luna sau mai mult dacă lucrezi in 2 locuri.
- Pentru orice moment in care te ridici de la calculator esti penalizat
- Vei găsi in anumite birouri inclusiv oglinzi pentru a te motiva sa zâmbești atunci când ești la telefon. Zâmbetul se simte chiar și la distanța. Pentru a-ti da seama cum stau cu adevărat lucrurile, îți las un link cu o poveste “imaginara” despre ce și cum se lucrează. Este scris de foarte mult timp și la cald, atunci cand prea plinul acestui mediu ma invada făcându-mi rău: https://atlantidei.eu/un-oras-numit-call-center/
Cum este cu dorul de casa? Cum te descurci cu el si cum reusesti sa il alini?
Hmmm, întrebarea aceasta îmi învârte cuțitul in rana! Sincer, nu îmi place sa locuiesc in Italia. Da, este ok de vizitat, de făcut vacante, dar nu ma simt niciunde acasă. Dorul de ai mei este cel care îmi da bătăi de cap, dar in vara aceasta am reușit, după 3 ani sa îl alin cu adevărat, vazandu-i.
In rest, ne folosim de tehnologie. In principiu, eu nu sunt o persoana prea sensibilă. Sunt plecată de acasă de la 18 ani si m-am tot dus departe. Dar Italia nu ma iubește așa cum nici eu n-o iubesc pe ea. Poate se vor mai schimba lucrurile, dar are mult de muncit sa ma cucerească !
Daca ai putea sa traiesti in orice tara de pe glob, care ar fi aceea sau de ce?
As vrea o țara unde sa fie cald, dar nu umed, pentru ca așa sunt indicațiile medicale primite . Frigul sa fie o excepție de la regula. Și nu in ultimul rând, sa ma simt acasă, sa îmi fac prieteni sau amici, sa ma integrez in comunitate fără a mi se mai pune piedici de tot felul.
Răutate, invidie, gelozie, egoism este peste tot, dar vreau sa cred ca mai exista încă și locuri virgine și ca voi ajunge acolo la un moment dat .
Ai vrea sa te intorci in Romania? Spune-ne ce iti place la tara ta, dar si care sunt motivele care te fac sa o antipatizezi.
Nici in Romania nu ma mai simt acasă, din păcate. Am realizat cu stupoare ca organismul meu nici nu mai este obișnuit cu mâncarea noastră 
. Romania pentru mine o reprezintă doar părinții, sora și prietenii mei. Atât! Da, sunt locuri superbe precum vestul țării, unde imi place sa merg, dar cam atât. Ce antipatizez? Sistemul sanitar și in general celelalte sisteme ce sunt creatoare de haos și delăsare.
Ce sfat ai da unei persoane care isi doreste sa se mute, sa locuiasca in Italia?
Sa nu plece din țara dacă nu are un job asigurat, cu un salariu pe măsura !
Asta a fost interviul. Sincer? Pe mine m-a convins si mai mult sa raman aici.
Dar stiti cum se spune: daca ai o convingere, vei gasi toate argumentele care sa o sustina, ignorand contraargumente. Asa functioneaza creierul uman. 🙂
Daca aveti si voi curiozitati despre Italia, sa le lasati in comentarii, poate facem si o partea a doua.