Floarea de cristal
A fost candva demult, intr-o iarna geroasa si aspra, o floare de cristal care a aparut la fereastra mea. Era extrem de frumoasa, dar rece si rigida. Ma uitam la ea in fiecare zi, minunandu-ma de gingasia ei, intristandu-ma ca imi trimitea fiori de gheata in degete, atunci cand incercam sa o ating.
Am vrut sa o ud, sa creasca, dar ea doar forma straturi si straturi de gheata.
Am vrut sa o hranesc cu raze de soare, dar o faceau sa fie fragila si trista; lacrimi de argint i se prelungeau din petale, atunci cand razele soarelui o atingeau.
Am vrut sa o iau in casa, poate sa o invelesc si sa ii cant un cantec vechi, demult uitat. Dar ea a refuzat sa plece de la fereastra.
A stat in viata mea o iarna si inca o clipire. Apoi, intr-o dimineata de primavara, s-a topit pe neasteptate si a murit.
Degeaba am strigat-o, degeaba am cautat-o peste tot prin cartier. Plecase pentru ca nu mai era vremea ei sa stea.
De atunci, in fiecare iarna aprind o lumanare la fereastra, poate floarea de cristal va gasi drumul inapoi.
