Puiul de lup cu coama albastra
Atentie! Spoiler alert.
Povestea are loc la cativa ani dupa ce s-a incheiat actiunea din “Atinsa de magie” si e posibil sa contina elemente care dezvaluie cum s-a terminat volumul 2.
Poate fi citita si ca poveste de sine statatoare
Mi-au spus ca el e o anomalie. Ca nu e normal sa existe, ca nu ar fi trebuit sa se nasca. Mi-au zis ca, cine stie, la maturitate ar putea sa devina periculos.
Eu nu cred ca iubirea este o anomalie. Nici macar iubirea dintre un vampir si un varcolac. Dar sa nu ma auda Dan ca l-am numit varcolac, se va infuria. Tehnic vorbind, ei nu sunt varcolaci, sunt oameni-lupi. Diferenta este ca ei se pot transforma oricand, nu doar la luna plina si nu isi pierd discernamantul atunci cand sunt lupi. Drept urmare, ei nu ucid.
In noaptea in care l-am nascut pe Luca, Allison, lupul Alfa al haitei lui Dan, a venit la noi si ne-a propus sa fugim.
Raisa, a doua in haita lui Allison, imi spusese cu o seara in urma ca bebelusul meu este o anomalie. Dar nu asa suntem toti? Fac parte dintr-o comunitate de vampiri, semivampiri, magi si tamaduitoare. Suntem cu totii atinsi de magie. Si, pentru putinii oameni care stiu despre noi, suntem niste anomalii. Ei se tem de ceea ce nu cunosc si nu inteleg. Asa cum haita lui Allison se teme de fiul meu inca nenascut.
Dan spune mereu ca Luca s-a nascut furios. Furios pe lume, pe haita care nu il dorea, pe familia extinsa care nu a vrut sa il accepte. Urletul lui de copil-lup a zguduit padurea, rasunand prin munti. Luca e o forta, asa a fost din prima clipa. Poate asa a fost obligat sa fie, pentru a razbate intr-o lume care nu il intelege.
In noaptea aia, nu am avut timp sa respir, sa ma odihnesc, sa inchid ochii pentru o secunda. Mi-am infasurat copilul intr-o patura si am fugit. M-am ascuns in singurul loc unde ma simteam in siguranta: la Adam si Ariana. Casa lor de langa Colegiu, cu vedere la lac, nu era foarte mare, dar m-au primit cu bratele deschise. Ariana, ea insasi insarcinata si aproape de termen, clocotea de furie pentru ca nu poate face nimic. Dar au chemat intariri. Prietenii care in timp le-au devenit familie: Sasha, Ema, Timeea, Caitlyn si Tom. Si inarmati doar cu mult curaj si cu increderea pe care o aveau unii in altii si cu totii in soarta, au convocat-o pe Allison. Eu eram ametita, istovita si panicata, nu am inteles ce vor sa faca.
– Esti cu noi sau impotriva noastra? a intrebat-o Dan.
– Dan, e complicat.
– Nu, nu e. E simplu. Cu noi sau impotriva noastra.
Allison incercase de la inceput sa ne protejeze, dar nu ii spusese ferm haitei ca il accepta pe Luca precum un membru cu drepturi depline.
– Si daca nu sunt cu voi, ce vei face?
– Sigurul lucru pe care as putea sa il fac.
Si atunci am inteles. Timeea mi-a strans mana.
– Daca lucrurile se complica, va trebui sa mi-l dai pe Luca si o sa fug cu el. Nu vor veni dupa mine, nici nu o sa ma observe.
Viata copilului meu va fi in mainile unui copil de 8 ani. Doamne, ai mila de noi!
– Dan, m-ai chemat aici ca sa ma ameninti? vocea lui Allison era periculoasa.
– Nicidecum. Vreau doar sa stiu cum stam.
Dar, desigur, daca ea, in calitate de Alfa, nu ne-ar fi protejat, Dan era pregatit sa o invinga si sa ii ia locul.
– Fie, spuse ea dupa cateva momente de liniste tensionata. Maine o sa anunt oficial intrarea lui Luca in haita. Si din acel moment, nimeni nu va putea sa mai conteste asta. Dar stii ca daca nici asta nu ii potoleste, e posibil sa mearga mai departe, sa incerce sa ma dea jos. Si atunci o sa am eu nevoie de ajutorul tau.
– O sa ai ajutorul nostru, al tuturor, spuse Adam.
Am rasuflat usurata. Dar problemele erau departe de a se termina.
Dupa intrarea oficiala in haita, ceilalti au fost obligati sa il tolereze pe Luca. Nu mai aveau voie sa il raneasca sau sa il puna in pericol in vreun fel. Dar asta nu inseamna ca l-au acceptat vreodata, nu cu adevarat.
10 ani mai tarziu
– Lasa-ma sa inteleg, spuse Dan printre dinti. Ai iesit in padure dupa lasarea noptii, desi ti-am spus sa nu mai faci asta singur.
Luca ridica din umeri, aparent neafectat de starea agitata si tulburata a tatalui sau.
– Niciun alt lup de varsta mea nu vrea sa alerge cu mine. Cei din haita imi spun sugator de sange.
– Asta nu inseamna, spuse Dan, iar vocea ii era mai domoala, ca trebuia sa iesi singur. Si Maria de unde a aparut acolo?
– Urmerea asezarea de Nosferatu. Voia sa vada ce fac, ce plan au.
– Si apoi ce? Sa ii omoare cu mainile goale?
– Nu stiu. As vedea-o in stare, presupun.
Luca o idolatriza pe Maria, dar nu ar fi recunoscut vreodata. De fapt, de fiecare data cand se intalneau, se prefaceau ca nu se plac si se tachinau cu tot felul de rautati.
– Luca, iti spun pentru a mia oara, nu mai iesi singur in padure noapte, e periculos.
– Pot sa alerg mai repede decat orice Nosferatu.
Dan isi dadu ochii peste cap. Iar isi pierdea rabdarea. Adevarul e ca era greu sa ai rabdare cu Luca.
– Luca, ai sanse sa devii noul Alfa in 6-7 ani. Dar trebuie sa dai dovada de responsabilitate.
Luca rase amar. Un copil de 10 ani nici nu ar trebui sa stie sa rada asa. Nu ar trebui sa rada amar, sa ofteze, sa fie atat de constient de tot veninul din jurul lui.
– Nu vreau prostia aia de Alfa. Ti-am zis, vreau la Colegiu. Sa devin Vanator. De ce nu intelegi?
M-am apropiat de ei, simtind nevoia sa intervin.
– Luca, esti un lup.
– Sunt o corcitura. Un sugator de sange. O ciudatenie. Am vazut multe din astea la Colegiu. Ciudatenii, adica. Eu de ce nu am voie?
Ochii mi s-au umplut de lacrimi si m-am luptat sa nu plang. Cum sa ii explic ca nici copiii de la Colegiu nu l-ar accepta? Ca lumea nu e pregatita pentru el?
– Puiul meu de lup cu coama albastra…
– De ce cu coama albastra? intreba el ridicand o spranceana, exact ca Dan, atunci cand e sceptic.
– Pentru ca esti deosebit, i-am raspuns.
– Ciudat.
– Special.
– Si unde e locul unei fiinte atat de speciale ca mine?
La intrebarea asta nu am stiut sa ii raspund. Nimeni nu stie.
In noaptea aia nu am putut sa dorm, asa cum se intampla de obicei, cand Luca e abatut. Si m-am intrebat pentru a mia oara daca nu cumva am gresit atunci cand m-am casatorit cu Dan. Il iubesc, desigur. Dar atunci cand am ales sa sfidam orice regula, nu am inteles ca nu doar viata noastra va fi grea. Daca as fi stiut ca pun pe umerii copilului meu iubit povara de a nu-si gasi locul pe lume…ce as fi facut?